Nasterea
inseamna mai mult decat nasterea unui bebelus. Ea inseamna nasterea unei
familii intregi. Intr-o singura zi (de cele mai multe ori in doar cateva
ore)sunt transformte multe vieti, şi toate sunt acum legate de
noul membru aparut in familie. Pentru bebelus, nasterea este sfarsitul a noua
luni de crestere rapida şi pregatire pentru viata
dinafara minunatului pantec cald şi lichid al mamei. Pentru
parinti, nasterea este sfarsitul a noua luni de intrebari, asteptare şi
ingrijorare…
Şi
apoi incepe procesul descoperirii. Ei se privesc fix, se mangaie, se apropie
unul de celalalt, indragostindu-se la prima vedere cu o dragoste cum numai
intre un nou-nascut şi
parintii lui poate exista. Primele ore şi
zile
sunt marcate de uluire, teama amestecata cu iubire, pana ce parintii realizeaza
pe deplin ca mica faptura din fata lor este acelasi misterios personaj din
pantec, aceeasi persoana pe care o cunosc de 9 luni deja…
Şi
apoi revin la realitate. Nou-nascutii depind de cei din jurul lor; nevoile lor
sunt aproape permanente şi
uneori greu de inteles. Este flamand, ud, ii este frig, somn, se simte singur,
il doare ceva? Cum il calmez, cum il tin, cum il schimb, il imbaiez, il
hranesc? Cum stiu ca fac o treaba buna? Cum sa fac sa dorm suficient? Vom mai
avea vreo data timp pentru noi doi?
Viata
nu va mai fi niciodata aceeasi. Era simpla, şi
acum este plina de incertitudini. Adultii capabili, inteligenti şi
instruiti se simt dezarmati, neindemanatici şi
ignoranti in fata bebelusului lor. Poate isi pun intrebari ca : cum a
supravietuit specia umana, de vreme ce nasterea, ingrijirea copiilor şi
alaptarea la san pun atatea probleme. Şi
intr-un fel sau altul, in ciuda tuturor intrebarilor, dubiilor şi
solicitarilor, un impuls patern şi
nonrational le da capacitatea de a continua sa ofere, sa raspunda, sa incerce
sa faca totul ca micul lor sa fie pe deplin multumit şi
fericit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu